tudorfulea.ro

Tocmai a luat oscarul. Ca sa fie mai interactiv – gasiti logo-ul Subaru

Prietenii stiu ca m-am mutat in Canada. Acum o sa stie si cititorii . Primele impresii:

Asa se vede de pe fereastra:

… de la etajul 17. Resedinta temporara, peste o luna cred ca o sa stau la etajul 36

Si aici am biroul:

Ca sa n-o mai ardem insa emo si personal, cateva reclame. Selectie de sezon – jocurile olimpice tocmai s-au terminat si Canada a castigat finala la hochei (care e aproape o religie nationala aici):

Promit sa revin cu lucruri mai ok

Multa lume vrea sa livreze continut video pe web. Putina lume vrea sa plateasca. La televizor treaba asta se rezolva inserand publicitate. S-a incercat treaba asta si pe web.

Vivaki (o divizie a Publicis) a anuntat ca au facut o cercetare cu scopul de a descoperi cel mai bun model de publicitate pentru zona video online. Si au descoperit un castigator clar la Hulu. Hulu este un site care ofera continut online gratis (doar in state) – filme, seriale, showuri etc..

Modelul lor – te obliga (ca si alte modele, ca si TV-ul) sa vezi reclame inainte continutului. Dar in loc sa le deruleze pur si simplu te lasa pe tine sa alegi ce vrei sa vezi. Foarte misto si simplu. Rezultatele au fost se pare o rata de clickthrough cu 106% mai mare decat la alte modele si un recall de 3 ori mai mare. De bun simt as zice din moment ce iti alegi reclamele la produse care te intereseaza. Sau care iti plac. Sau iti alegi o varianta ‘personalizata’ a reclamei (ca in screenshotul salvat de mai jos de pe hulu – desi nu asta mi se pare o afacere):

Evident, apar niste potentiale limite – ce faci cu produse low involvment (la care nimeni nu vrea sa vada reclame), calupul va fi limitat ca si numar de reclame (nu poti sa il pui pe om sa se uite la 15 minute ca acum, ca pleaca de pe site si da un download ilegal).

Cred ca e plin internetul de pareri, asa ca o sa adaug si eu una.

iPad ataca Kindle pentru ca face tot ce ar trebui sa faca un eReader – stie sa navigheze pe internet, vede filmulete, e color, e rapid (probabil), bateria tine decent (desi nici pe departe cat un e-reader).

Pe de alta parte iPad nu este un eReader – are un ecran LCD si asta oboseste ochii celor care vor sa citeasca mult. De asemenea probabil va avea probleme la vizualizarea in lumina puternica (soare).

Deci? Eu zic ca este simplu – daca citesti carti minim 1 ora pe zi si ai zile cand citesti 3-4 ore, iti vei lua un eReader. Daca citesti mult, dar mare parte din lectura e formata din bloguri, stiri si web ai nevoie de iPad (cu beneficiile aditionale).

Evident, toata lumea asteapta ca eReaderele sa micsoreze distanta prin ecrane color performante. Vom vedea.

PS: pentru mai multe detalii despre eReadere in posturi mai vechi – aici si aici

Cele de mai jos sunt rezultatul direct al punctului meu de vedere (subiectiv). Din doua perspective: sunt interesat de fenomen in general si in mod cert voi cumpara un device in curand.

Prima intrebare pe care mi-am pus-o: sa imi cumpar acum sau sa mai astept? Si aceasta problema are doua aspecte: partea de content (cartile) si partea de hardware (readerele).

Content: am facut un test simplu. Am compilat o lista de carti pe care as dori sa mi le cumpar de pe Amazon. Au iesit 27. Apoi am facut in excel 3 coloane – una cu pretul lor pe Amazon, a doua cu pretul lor Kindle si a treia cu pretul lor in libraria Sony. Au iesit urmatoarele rezultate:

- din totalul de 27 de titluri am gasit doar 14 pe Kindle si 17 pe Sony

- doar 12 din cele de mai sus sunt comune atat pe Kindle si Sony (pentru a le putea compara si preturile)

- pretul acestora din urma (cele 12 comune) este de 158,49$ pe Amazon (carti reale), 147,90$ pe Kindle si 151.97$ pe Sony

Concluzii: in primul rand numarul de carti disponibile digital este inca extrem de mic (undeva peste jumatate din lista dorita de mine). In al doilea rand, exista o diferenta de pret in favoarea cartilor digitale, dar nici pe departe atat de mare pe cat se trambiteaza. Disclaimer: calculele de mai sus sunt pentru o lista proprie de carti, nerelevanta statistic pentru tot ce exista pe piata, deci reprezinta doar concluzia mea. In plus, pretul cartilor pe Kindle variaza in functie de zona geografica.

De ce am gandit asa: parerea mea este ca un e-reader ar trebui sa inlocuiasca biblioteca personala. Asta inseamna ca nu il iau doar ca sa citesc 1-2 carti in vacanta (daca ar fi asa, as lua pur si simplu cartile si greutatea ar fi cam aceeasi). Vreau sa pun cat mai multe carti pe e-reader, pe care sa le am intotdeauna cu mine. Evident ca asta inseamna o investitie mare in cartile respective. Asa fiind, vreau sa le am pe o perioada lunga (ca si cartile dintr-o biblioteca). Nu vreau sa le recumpar de fiecare data cand schimb e-readerul, de exemplu.

Si aici apare marea problema – cartile pe care le cumpar de pe Amazon (Kindle) sau de pe libraria Sony sunt intr-un format proprietar. Practic daca imi iau un Kindle si cartile aferente acum si peste 2 ani apare un reader misto Sony (sau alta marca) trebuie sa mai imi iau o data cartile.

Deci, inainte sa ajungem la hardware, o concluzie se contureaza clar – ar mai trebui asteptat. Iar in momentul cumpararii ar trebui probabil optat pentru un device care sustine (macar) formatul ePub, format care pare sa se impuna ca un prim standard pentru cartile electronice.

Si asa, cu concluzia trasa, ajungem la hardware. Exercitiul de mai sus a fost facut cu Kindle si Sony in cap (pozele de mai sus), dar exista in acest moment mult mai multe readere lansate sau anuntate. La ce ar trebui sa ne mai uitam:

- acces 3G: pionierul aici este Kindle, singurul care ofera asa ceva in Romania; practic ai acces la web, restrictionat pentru a cumpara carti, a primi reviste online si a accesa Wikipedia (si in Romania??)

- tastatura sau touch screen: prima – Kindle, a doua – Sony; viitorul pare sa mearga spre touch screen, pentru ca poti adnota direct pe carti; de asemenea permite navigare mai intuitiva prin sistem

- dimensiuni: variaza de la tip carte de noptiera la full A4 (Kindle DX, Que) sau mai lunguiet – Sony Daily Edition

- au aparut multe e-readere cu ecrane aditionale (de obicei LCD); personal nu ma intereseaza, doar adauga la greutate fara sa ofere functionalitate fenomenala (Nook de la Barnes & Noble mai jos)

- alternative la ecranele e-ink: se zvoneste o tableta de la Apple care o sa mearga pe LCD sau OLED. Asus a anuntat un e-reader pe tehnologie OLED. Avantajele sunt culoarea si faptul ca pot rula filme (rate de refresh mici). Dezavantajul este ca emit lumina, deci nu se bazeaza pe reflectia luminii ambientale ca tehnologia e-ink. Asta inseamna ca sunt mai obositoare pentru ochi, ceea ce nu ne dorim in cazul cartilor. Alte tehnologii sunt promise care o sa rezolve ambele probleme, dar nimic concret in produse inca.

Concluzia concluziei: eu mai astept. Dar nu mult, pentru ca avantajele trecerii la digital mi se par foarte mari. Nu doar de greutate si spatiu, ci si de posibilitatea consultarii referintelor de pe acelasi aparat.

O stire poate putin bagata in seama. In urma unui test de 16 luni, Marks & Spencer, retailerul britanic, divizia de supermarketuri, va introduce 400 de produse branduite in oferta sa.

Pentru cei care nu au vizitat supermarketurile M&S, ele se remarca prin prezenta exclusiva a brandurilor proprii. Practic nu gasesti Coca-Cola, Pepsi sau Cadbury. Ar mai fi de mentionat ca pozitionarea lor e premium.

Mutarea arata cum nu se poate mai frumos rolul pe care il are brandingul, dupa o perioada in care “brandurile” retailerilor (termenul de “private label” este de fapt mult mai aproape de realitate) au avut cresteri constante si consistente.

Nu existau iluzii ca vor inlocui cu totul brandurile si chiar au existat oscilatii in portofoliile diversilor retaileri,  in favoarea brandurilor. Stirea de mai sus insa marcheaza o mutare foarte radicala in strategia Marks & Spencer si deci un impact puternic de imagine pentru branding.

Via Warc.

Daca cineva poate sa-mi explice (pe romaneste) cum functioneaza…

Via http://www.wiispray.com/ care se pare ca l-a si inventat si a luat si un premiu pentru asta.

Oricum Wii nu conteneste sa ne uimeasca cu aplicatiile la care se preteaza, multe descoperite de utilizatori. Vreti mai multe - post mai vechi de-al meu sau aplicatia tampita cu roomba.

Jinduiesc dupa Kindle de mult timp. Cred ca este formula in care se va citi (cel mai mult) in viitor. Si am multe argumente, inclusiv pentru cei mai conservatori dintre oponenti. Dar nu asta este scopul postului.

As fi vrut sa salut venirea in Romania (pana acum nu puteai comanda decat cu card si adresa de SUA; de azi este valabil in vreo 100 de tari). Este chiar valabil cu facilitatea esentiala de legatura 3G permanenta – deci poti cumpara carti de pe el oriunde esti in cele 100 de tari si te poti abona la reviste si ziare pe care sa le gasesti dimineata uploadate.

Mai mult, era cat pe ce sa (pre)comand. Insa ca un cumparator precaut am inceput sa verific niste lucruri. Si s-a dovedit ca raspunsul la toate a fost negativ:

- regimul de drepturi pentru cartile cumparate. Poti sa le pui pe oricate device-uri (de exemplu daca faci upgrade)? Sau sunt legate de unul singur. Ei bine – raspunsul nu e clar. Textul legal de pe Amazon este vag, ambiguu. Experientele povestite pe bloguri mentioneaza clar ca nu poti sa muti nelimitat cartile iar cele mai rele vorbesc de 1, 2 sau 5-6 mutari. Niste comentarii care par lucide vorbesc ca respectivele cifre reprezinta numarul de device-uri pe care poti tine cartea simultan, insa nu exista o rezolutie clara (nici din partea Amazon).

- am cautat in lista de carti pe care vreau sa le cumpar: o treime nu exista pe Kindle Books pt Europa. Celelalte doua treimi sunt, fara exceptie mai scumpe. MAI SCUMPE DECAT VARIANTA PRINTATA!! Si evident mai scumpe decat in SUA (unde costa aprx 9.99$/buc)

Deci mai stam…

OPC-ul americanilor a dat azi niste reglementari privind testimonialele/endorsmenturile etc. (scuzati romgleza) de pe bloguri, facebook, twitter & co. In esenta, oricine este platit sau primeste gratuitati ca sa promoveze ceva sau sa faca un review trebuie neaparat sa mentioneze clar acest lucru. Mai sunt niste elemente, dar asta ar fi principalul.

Poate inainte sa treceti mai departe ar merita sa cititi articolul din AdAge.

Parerile sunt impartite in doua mari tabere:

- cei care considera ca reglementarea este binevenita; se bazeaza pe faptul ca este prea mult rahat pe web, ca ne-am saturat de cei platiti sa anime (in diverse directii) forumuri, sa auda review-uri false samd. Se bazeaza pe faptul ca atunci cand pui o reclama in ziar trebuie sa apara marcata ca publicitate

- cei care considera ca reglementarea este proasta; aici argumentele sunt foarte multe. Spicuiesc: greu de implementat (misto-uri pe ideea scaderii somajului pentru ca vor fi angajati ca sa monitorizeze blogurile); neclar – daca primesc abonament gratis de la AdAge si scriu ca am citit ceva misto, trebuie sa mentionez disclaimerul?; imposibil de aplicat de useri – cum faci pe Twitter?; suprareglementare a web-ului in raport cu lumea clasica (dentistii si farmacistii se pare ca nu se supun acestor reglementari!, tot felul de stimulente date de firme jurnalistilor, excursii etc.)

Acestea fiind spuse (si intelegand motivele ambelor parti), eu sunt un partizan al nereglementarii. Trei motive:

- consumatorul este presupus naiv (de catre stat); pe langa faptul ca se implica o lipsa de discernamant, se presupune ca nici nu are putere – ceea ce nu prea mai e adevarat. Daca va fi nemultumit de un review, nu va mai citi nicioadata blogul respectiv; deci piata are o mare capacitate de autoreglementare.

- se presupune apriori ca ce se intampla online este negativ. Mai rau decat ce se intampla offline, asa ca necesita reglementari speciale. Ca si consumator prefer sa citesc experienta unui blogger care a primit o masina in teste decat sa ma uit la un spot de 30′. Samd

- desi in principiu suna ca un lucru binevenit, sa nu uitam ca atat de multe medii offline nu beneficiaza de aceasta reglementare. Medicamentele (mentionate din plin in commentsurile AdAge), presa in general (ganditi-va la revistele auto!), product placementul (sub orice forma), sponsorship-ul (jucatorii de tenis?) etc.. Toate acestea nu sunt considerate de stat o mare problema (si nici nu sunt), de ce online-ul ar fi?

Dar poate mai important, un considerent general. Statul devine foarte interesat sa controleze cat mai mult din ceea ce se cheama internet, mai ales ca simte ca acolo nu are nici un fel de control. Nu vorbesc de teoria conspiratiei, ci mai degraba ceva care creste incet si organic. Statul e ca orice corporatie, incearca sa devina cat mai mare. Si acolo sunt oameni ambitiosi, care trebuie sa isi justifice salariile, care ar vrea departamente mai mari si putere mai multa. Internetul este ‘teren virgin’ pentru ei.

Buyback-ul la masini, frigidere si masini de spalat a ajuns ceva obisnuit. Mai nou am vazut asta intr-o galerie:

 (pentru ca nu se vede prea bine, scrie: “schimba-l pe cel vechi cu unul nou si primesti 100 Ron”)

Producatorii isi bat mult capul cu nivelul de pret al produselor lor. De acest nivel depind profiturile, vanzarile, pozitionarea mai premium sau value. Invariabil insa, apare momentul in care trebuie sa faca promotii. Si cele mai dese (si simple, si eficiente) promotii sunt cele de pret. Daca dai insa pretul in jos, risti sa alterezi nivelul de pret perceput de cumparatori. Iar daca acestia se obisnuiesc cu un pret mai mic pe perioada promotiei, s-ar putea sa nu mai cumpere cand promotia se incheie.

Solutia? Buyback-ul. Evident ca nimeni nu vrea sa iti ia masina de spalat veche. Nu numai ca nu are ce face cu ea, dar si costa sa o transporte si arunce. Marele beneficiu insa este ca pretul pe raft ramane acelasi. Daca esti un cumparator sensibil la promotii, vei face cumva sa beneficiezi de buyback. Daca vrei un brand bun si scump (de cele mai multe ori cele doua sunt asociate in mintea cumparatorului), vei cumpara la pretul neredus.

Este principala motivatie si in cazul blugilor, chiar daca prin mecanismul original pentru categorie va iesi in plus in evidenta.