tudorfulea.ro

Cateva lucruri interesante pe tema mea preferata:

- a aparut Amazon DX (nu e locul aici pentru review-uri sau treceri in revista), insa ar fi de mentionat singura modificare (tehnica – pentru ca pretul a scazut foarte mult si a aparut intr-o culoare noua) esentiala – ecranul cu contrast mult mai mare. O explicatie interesanta este oferita de Financial Times, care spune ca miscarea este facuta pentru a pregati ecranele color. Deci – mai stam.

- al doilea lucru interesant este un studiu care a creat ceva stiri pe web; este vorba de cercetarea vitezei de citire pe diverse device-uri. Cateva rezultate gasiti aici si o critica aici. In ciuda faptului ca critica tinde sa elimine orice rezultat relevant in acest moment, consider ca este interesant totusi de cercetat subiectul. Din experienta mea iPad-ul nu se preteaza pentru citit bucati lungi (de exemplu carti) pentru ca este prea greu si ecranul este prea luminos.

Background: Apple produce hardware (iPhone, iPad) care ruleaza aplicatii facute de terti. Pentru ca produce (si vinde!) foarte mult hardware, se vand foarte multe aplicatii. Ca atare tertii care le produc castiga bani. Practic aproape formeaza o industrie. Ca sa produca aplicatiile respective au nevoie de software. Software-ul respectiv e produs de diferite firme. Apple poate stabili practic ce software se poate folosi alegand platformele pe care produsele sale le accepta.

In acest caz particular a ales sa nu accepte platforma Flash, care este dezvoltata de Adobe. Adobe sufera, evident, pentru ca se creeaza o piata (cea de aplicatii pentru iPad si iPhone) la care nu mai are acces (la care de fapt dezvoltatorii care lucreaza in Flash nu mai au acces). In esenta pierde business, nu doar pe moment, ci mult mai grav – pe termen lung.

Asa ca Adobe a inceput urmatoarea campanie:

Este o campanie cu scopuri de schimbare a opiniei publice. Nu e nou, dar nu e tocmai obiectivul standard in publicitate. Si e riscant – va forta oare Apple sa suporte Flash? Poate avea efecte negative (gen atragerea atentiei investitorilor ca e pe cale sa piarda o piata)? Doar intrebari, nu am raspunsuri… O campanie similara care imi vine in cap, in Romania – Rosia Montana.

Povestea de mai sus – via.

Azi a revenit Tiger Woods in golf, cu cea mai vizualizata lovitura din istoria sportului. Nike (unul din putinii sponsori care nu l-a abandonat) a revenit cu urmatorul spot:

In primul rand, VO-ul … ‘era tasu’ (adica chiar e tatal lui, dintr-un interviu mai vechi)

In al doilea rand, este o strategie buna? (sau corecta?) Inainte sa te re-accepte oamenii trebuie sa iti faci mea culpa – de apreciat. Dar cata? Din toate pozitiile? Personal, in spoturi, in interviuri, in declaratii de presa etc.. Interesant de urmarit cum va evolua brandul. De mentionat ca Tiger Woods, ca regula (inainte de scandal), dubla ratingurile. Pentru cine are impresia ca golful este un sport de nisa – e o impresie gresita – este unul din sporturile cu cele mai mari vanzari, ratinguri etc. – luat global.

In al treilea rand – parca Nike avea un slogan – cred ca mergea perfect la Tiger Woods

M-ar mira sa functioneze chiar asa…

Tocmai a luat oscarul. Ca sa fie mai interactiv – gasiti logo-ul Subaru

Prietenii stiu ca m-am mutat in Canada. Acum o sa stie si cititorii . Primele impresii:

Asa se vede de pe fereastra:

… de la etajul 17. Resedinta temporara, peste o luna cred ca o sa stau la etajul 36

Si aici am biroul:

Ca sa n-o mai ardem insa emo si personal, cateva reclame. Selectie de sezon – jocurile olimpice tocmai s-au terminat si Canada a castigat finala la hochei (care e aproape o religie nationala aici):

Promit sa revin cu lucruri mai ok

Multa lume vrea sa livreze continut video pe web. Putina lume vrea sa plateasca. La televizor treaba asta se rezolva inserand publicitate. S-a incercat treaba asta si pe web.

Vivaki (o divizie a Publicis) a anuntat ca au facut o cercetare cu scopul de a descoperi cel mai bun model de publicitate pentru zona video online. Si au descoperit un castigator clar la Hulu. Hulu este un site care ofera continut online gratis (doar in state) – filme, seriale, showuri etc..

Modelul lor – te obliga (ca si alte modele, ca si TV-ul) sa vezi reclame inainte continutului. Dar in loc sa le deruleze pur si simplu te lasa pe tine sa alegi ce vrei sa vezi. Foarte misto si simplu. Rezultatele au fost se pare o rata de clickthrough cu 106% mai mare decat la alte modele si un recall de 3 ori mai mare. De bun simt as zice din moment ce iti alegi reclamele la produse care te intereseaza. Sau care iti plac. Sau iti alegi o varianta ‘personalizata’ a reclamei (ca in screenshotul salvat de mai jos de pe hulu – desi nu asta mi se pare o afacere):

Evident, apar niste potentiale limite – ce faci cu produse low involvment (la care nimeni nu vrea sa vada reclame), calupul va fi limitat ca si numar de reclame (nu poti sa il pui pe om sa se uite la 15 minute ca acum, ca pleaca de pe site si da un download ilegal).

Cred ca e plin internetul de pareri, asa ca o sa adaug si eu una.

iPad ataca Kindle pentru ca face tot ce ar trebui sa faca un eReader – stie sa navigheze pe internet, vede filmulete, e color, e rapid (probabil), bateria tine decent (desi nici pe departe cat un e-reader).

Pe de alta parte iPad nu este un eReader – are un ecran LCD si asta oboseste ochii celor care vor sa citeasca mult. De asemenea probabil va avea probleme la vizualizarea in lumina puternica (soare).

Deci? Eu zic ca este simplu – daca citesti carti minim 1 ora pe zi si ai zile cand citesti 3-4 ore, iti vei lua un eReader. Daca citesti mult, dar mare parte din lectura e formata din bloguri, stiri si web ai nevoie de iPad (cu beneficiile aditionale).

Evident, toata lumea asteapta ca eReaderele sa micsoreze distanta prin ecrane color performante. Vom vedea.

PS: pentru mai multe detalii despre eReadere in posturi mai vechi – aici si aici

Cele de mai jos sunt rezultatul direct al punctului meu de vedere (subiectiv). Din doua perspective: sunt interesat de fenomen in general si in mod cert voi cumpara un device in curand.

Prima intrebare pe care mi-am pus-o: sa imi cumpar acum sau sa mai astept? Si aceasta problema are doua aspecte: partea de content (cartile) si partea de hardware (readerele).

Content: am facut un test simplu. Am compilat o lista de carti pe care as dori sa mi le cumpar de pe Amazon. Au iesit 27. Apoi am facut in excel 3 coloane – una cu pretul lor pe Amazon, a doua cu pretul lor Kindle si a treia cu pretul lor in libraria Sony. Au iesit urmatoarele rezultate:

- din totalul de 27 de titluri am gasit doar 14 pe Kindle si 17 pe Sony

- doar 12 din cele de mai sus sunt comune atat pe Kindle si Sony (pentru a le putea compara si preturile)

- pretul acestora din urma (cele 12 comune) este de 158,49$ pe Amazon (carti reale), 147,90$ pe Kindle si 151.97$ pe Sony

Concluzii: in primul rand numarul de carti disponibile digital este inca extrem de mic (undeva peste jumatate din lista dorita de mine). In al doilea rand, exista o diferenta de pret in favoarea cartilor digitale, dar nici pe departe atat de mare pe cat se trambiteaza. Disclaimer: calculele de mai sus sunt pentru o lista proprie de carti, nerelevanta statistic pentru tot ce exista pe piata, deci reprezinta doar concluzia mea. In plus, pretul cartilor pe Kindle variaza in functie de zona geografica.

De ce am gandit asa: parerea mea este ca un e-reader ar trebui sa inlocuiasca biblioteca personala. Asta inseamna ca nu il iau doar ca sa citesc 1-2 carti in vacanta (daca ar fi asa, as lua pur si simplu cartile si greutatea ar fi cam aceeasi). Vreau sa pun cat mai multe carti pe e-reader, pe care sa le am intotdeauna cu mine. Evident ca asta inseamna o investitie mare in cartile respective. Asa fiind, vreau sa le am pe o perioada lunga (ca si cartile dintr-o biblioteca). Nu vreau sa le recumpar de fiecare data cand schimb e-readerul, de exemplu.

Si aici apare marea problema – cartile pe care le cumpar de pe Amazon (Kindle) sau de pe libraria Sony sunt intr-un format proprietar. Practic daca imi iau un Kindle si cartile aferente acum si peste 2 ani apare un reader misto Sony (sau alta marca) trebuie sa mai imi iau o data cartile.

Deci, inainte sa ajungem la hardware, o concluzie se contureaza clar – ar mai trebui asteptat. Iar in momentul cumpararii ar trebui probabil optat pentru un device care sustine (macar) formatul ePub, format care pare sa se impuna ca un prim standard pentru cartile electronice.

Si asa, cu concluzia trasa, ajungem la hardware. Exercitiul de mai sus a fost facut cu Kindle si Sony in cap (pozele de mai sus), dar exista in acest moment mult mai multe readere lansate sau anuntate. La ce ar trebui sa ne mai uitam:

- acces 3G: pionierul aici este Kindle, singurul care ofera asa ceva in Romania; practic ai acces la web, restrictionat pentru a cumpara carti, a primi reviste online si a accesa Wikipedia (si in Romania??)

- tastatura sau touch screen: prima – Kindle, a doua – Sony; viitorul pare sa mearga spre touch screen, pentru ca poti adnota direct pe carti; de asemenea permite navigare mai intuitiva prin sistem

- dimensiuni: variaza de la tip carte de noptiera la full A4 (Kindle DX, Que) sau mai lunguiet – Sony Daily Edition

- au aparut multe e-readere cu ecrane aditionale (de obicei LCD); personal nu ma intereseaza, doar adauga la greutate fara sa ofere functionalitate fenomenala (Nook de la Barnes & Noble mai jos)

- alternative la ecranele e-ink: se zvoneste o tableta de la Apple care o sa mearga pe LCD sau OLED. Asus a anuntat un e-reader pe tehnologie OLED. Avantajele sunt culoarea si faptul ca pot rula filme (rate de refresh mici). Dezavantajul este ca emit lumina, deci nu se bazeaza pe reflectia luminii ambientale ca tehnologia e-ink. Asta inseamna ca sunt mai obositoare pentru ochi, ceea ce nu ne dorim in cazul cartilor. Alte tehnologii sunt promise care o sa rezolve ambele probleme, dar nimic concret in produse inca.

Concluzia concluziei: eu mai astept. Dar nu mult, pentru ca avantajele trecerii la digital mi se par foarte mari. Nu doar de greutate si spatiu, ci si de posibilitatea consultarii referintelor de pe acelasi aparat.

O stire poate putin bagata in seama. In urma unui test de 16 luni, Marks & Spencer, retailerul britanic, divizia de supermarketuri, va introduce 400 de produse branduite in oferta sa.

Pentru cei care nu au vizitat supermarketurile M&S, ele se remarca prin prezenta exclusiva a brandurilor proprii. Practic nu gasesti Coca-Cola, Pepsi sau Cadbury. Ar mai fi de mentionat ca pozitionarea lor e premium.

Mutarea arata cum nu se poate mai frumos rolul pe care il are brandingul, dupa o perioada in care “brandurile” retailerilor (termenul de “private label” este de fapt mult mai aproape de realitate) au avut cresteri constante si consistente.

Nu existau iluzii ca vor inlocui cu totul brandurile si chiar au existat oscilatii in portofoliile diversilor retaileri,  in favoarea brandurilor. Stirea de mai sus insa marcheaza o mutare foarte radicala in strategia Marks & Spencer si deci un impact puternic de imagine pentru branding.

Via Warc.