tudorfulea.ro

Daca cineva poate sa-mi explice (pe romaneste) cum functioneaza…

Via http://www.wiispray.com/ care se pare ca l-a si inventat si a luat si un premiu pentru asta.

Oricum Wii nu conteneste sa ne uimeasca cu aplicatiile la care se preteaza, multe descoperite de utilizatori. Vreti mai multe - post mai vechi de-al meu sau aplicatia tampita cu roomba.

Jinduiesc dupa Kindle de mult timp. Cred ca este formula in care se va citi (cel mai mult) in viitor. Si am multe argumente, inclusiv pentru cei mai conservatori dintre oponenti. Dar nu asta este scopul postului.

As fi vrut sa salut venirea in Romania (pana acum nu puteai comanda decat cu card si adresa de SUA; de azi este valabil in vreo 100 de tari). Este chiar valabil cu facilitatea esentiala de legatura 3G permanenta – deci poti cumpara carti de pe el oriunde esti in cele 100 de tari si te poti abona la reviste si ziare pe care sa le gasesti dimineata uploadate.

Mai mult, era cat pe ce sa (pre)comand. Insa ca un cumparator precaut am inceput sa verific niste lucruri. Si s-a dovedit ca raspunsul la toate a fost negativ:

- regimul de drepturi pentru cartile cumparate. Poti sa le pui pe oricate device-uri (de exemplu daca faci upgrade)? Sau sunt legate de unul singur. Ei bine – raspunsul nu e clar. Textul legal de pe Amazon este vag, ambiguu. Experientele povestite pe bloguri mentioneaza clar ca nu poti sa muti nelimitat cartile iar cele mai rele vorbesc de 1, 2 sau 5-6 mutari. Niste comentarii care par lucide vorbesc ca respectivele cifre reprezinta numarul de device-uri pe care poti tine cartea simultan, insa nu exista o rezolutie clara (nici din partea Amazon).

- am cautat in lista de carti pe care vreau sa le cumpar: o treime nu exista pe Kindle Books pt Europa. Celelalte doua treimi sunt, fara exceptie mai scumpe. MAI SCUMPE DECAT VARIANTA PRINTATA!! Si evident mai scumpe decat in SUA (unde costa aprx 9.99$/buc)

Deci mai stam…

OPC-ul americanilor a dat azi niste reglementari privind testimonialele/endorsmenturile etc. (scuzati romgleza) de pe bloguri, facebook, twitter & co. In esenta, oricine este platit sau primeste gratuitati ca sa promoveze ceva sau sa faca un review trebuie neaparat sa mentioneze clar acest lucru. Mai sunt niste elemente, dar asta ar fi principalul.

Poate inainte sa treceti mai departe ar merita sa cititi articolul din AdAge.

Parerile sunt impartite in doua mari tabere:

- cei care considera ca reglementarea este binevenita; se bazeaza pe faptul ca este prea mult rahat pe web, ca ne-am saturat de cei platiti sa anime (in diverse directii) forumuri, sa auda review-uri false samd. Se bazeaza pe faptul ca atunci cand pui o reclama in ziar trebuie sa apara marcata ca publicitate

- cei care considera ca reglementarea este proasta; aici argumentele sunt foarte multe. Spicuiesc: greu de implementat (misto-uri pe ideea scaderii somajului pentru ca vor fi angajati ca sa monitorizeze blogurile); neclar – daca primesc abonament gratis de la AdAge si scriu ca am citit ceva misto, trebuie sa mentionez disclaimerul?; imposibil de aplicat de useri – cum faci pe Twitter?; suprareglementare a web-ului in raport cu lumea clasica (dentistii si farmacistii se pare ca nu se supun acestor reglementari!, tot felul de stimulente date de firme jurnalistilor, excursii etc.)

Acestea fiind spuse (si intelegand motivele ambelor parti), eu sunt un partizan al nereglementarii. Trei motive:

- consumatorul este presupus naiv (de catre stat); pe langa faptul ca se implica o lipsa de discernamant, se presupune ca nici nu are putere – ceea ce nu prea mai e adevarat. Daca va fi nemultumit de un review, nu va mai citi nicioadata blogul respectiv; deci piata are o mare capacitate de autoreglementare.

- se presupune apriori ca ce se intampla online este negativ. Mai rau decat ce se intampla offline, asa ca necesita reglementari speciale. Ca si consumator prefer sa citesc experienta unui blogger care a primit o masina in teste decat sa ma uit la un spot de 30′. Samd

- desi in principiu suna ca un lucru binevenit, sa nu uitam ca atat de multe medii offline nu beneficiaza de aceasta reglementare. Medicamentele (mentionate din plin in commentsurile AdAge), presa in general (ganditi-va la revistele auto!), product placementul (sub orice forma), sponsorship-ul (jucatorii de tenis?) etc.. Toate acestea nu sunt considerate de stat o mare problema (si nici nu sunt), de ce online-ul ar fi?

Dar poate mai important, un considerent general. Statul devine foarte interesat sa controleze cat mai mult din ceea ce se cheama internet, mai ales ca simte ca acolo nu are nici un fel de control. Nu vorbesc de teoria conspiratiei, ci mai degraba ceva care creste incet si organic. Statul e ca orice corporatie, incearca sa devina cat mai mare. Si acolo sunt oameni ambitiosi, care trebuie sa isi justifice salariile, care ar vrea departamente mai mari si putere mai multa. Internetul este ‘teren virgin’ pentru ei.