Archive for March, 2009|Monthly archive page

Diverse – Virgin Mobile si Nike+

Cateva gasite si apreciate:

Virgin Mobile:

Update: au si site web, cu chart cu “music wrongs” :) . Multumesc Dragos Lupascu pentru pont.

Nike+

Aici am multe observatii:

- Nike+ in sine mi se pare un concept genial, bazat pe un insight excelent – ca cei care fac jogging ar aprecia foarte mult sa isi poata masura performantele; l-au dus si mai departe si au creat comunitati online – se pot stabili grupuri de prieteni, se pot lua la intrecere intre ei, stabilesti challenge-uri in care poate intra oricine etc.

- Au mers insa si mai departe – au facut World Race, foarte prezent la Cannes anul trecut

- Acum alta continuare geniala – Men vs. Women

- site excelent (de fapt toata sustinerea online, care e parte din produs la fel de mult cat e parte din comunicare) – apropo – exista acum pe site si un counter live (!) de mile – aici.

Si as mai aprecia productia excelenta a spotului.

Si ca fun, incercati sa identificati cat mai multe vedete in el.

PS: este cazul perfect de stergere a liniei intre comunicare si produs; sau cum spunea un tip la Cannes – “the future of communication is marketing”. Am mai scris despre asta, dar merita.

“Prima de casare inclusa”; cazul particular Ford

Probabil ca ati auzit cuvintele de mai sus destul de des – fiecare reclama auto le contine, in contextul ” X Euro cu TVA si prima de casare incluse”. Nu pot sa ma abtin sa nu observ ironia faptului ca includerea TVA-ului in expresie si pret e benefica pentru client, pe cand includerea primei de casare are efectul opus (adica daca nu aduci o masina veche, iti creste pretul anuntat la TV).

N-as fi facut insa aceasta observatie banala daca Ford Focus nu anunta la finalul spotului urmatoarele: “X Euro cu TVA si DOUA (!!) prime de casare incluse”. (boldul, majusculele si semnele exclamarii imi apartin)

Ha! De ce nu 5 prime de casare incluse? Va dati seama ce pret genial ar iesi? De fapt se pot inventa si probleme – cate prime de casare trebuie sa fie incluse ca masina sa fie gratis? Imi scapa ceva?

Consideratii despre marketing. Si despre consumatorii romani. Studiu de caz Hard Rock Cafe

Merg intr-o seara cu o prietena la Hard Rock Cafe. Localul aproape gol (cel putin fata de capacitate – undeva la maxim 15% ocupat). Comandam. Eu vad Steak de nu stiu care, zic in gandul meu – ia uite – steak gen american (scria in meniu ca e cu carne argentiana etc.), super, n-am mai mancat de mult, friptura de vita romaneasca nu are oricum nici o legatura. Iau steak.

Vine steak-ul si surpriza, e o friptura de vita romaneasca, dintre cele mai proaste mancate in ultimii 10 ani. Cauciuc total, nici o legatura cu orice concept de steak american, plus ca nu era deloc medium cum cerusem. Prietena comandase un burger, care era mare si pe care l-am impartit. Excelent de altfel.

Chem ospatarita, ii spun problema. Vine sefa de sala, extrem de politicoasa, ii explic asteptarile mele, imi spune ca intr-adevar asa ar si trebui sa fie, ca nu intelege de ce a fost asa de prost. O sa transmita mai departe, intre timp ma intreaba daca vreau sa imi aduca altceva. Ii spun ca nu, am mancat din hamburger, care a fost foarte bun btw. Ma asigura ca nu o sa platesc steakul si ne ofera deserturi din partea casei. Accept. Vine nota, totul ok, las super bacsis si plec incantat de servicii si local (uitand aproape total ca alimentar vorbind sunt dezamagit ca nu am mancat steakul).

Doua aspecte:

- sunt mustrat de prietena cu care eram pentru ca am facut ‘show’, ca am acceptat aceste gratuitati, in loc sa tac demn si sa nu mai vin a doua oara aici. Urmeaza o dezbatere foarte interesanta in care ii explic ca datorita comportamentului meu au castigat toate partile. Eu – pentru ca nu am plecat de acolo nervos, infometat, tepuit. Ei – pentru ca au aflat ca au o problema cu steakurile, pentru ca nu au pierdut un client (ba dimpotriva, au castigat unul), pentru ca nu au pierdut nimic financiar (steak-ul era normal sa nu il platesc, iar gratuitatile sunt marginale ca si costuri, mai mult, in mod normal orice restaurant serios va arunca o parte din mancare la finalul oricarei zile, de genul celor care expira). Mai mult, incep sa explic diverse statistici de tipul “1 din 8 persoane care au o experienta proasta fac o plangere, restul se duc si spun prietenilor sau pur si simplu tac si nu iti mai cumpara produsul”. Sau “cei mai loiali clienti sunt cei care au avut o problema care a fost rezolvata in mod pozitiv”. Toate cele de mai sus se constituie intr-o apologie a captarii plangerilor si feedback-ului clientilor si rezolvarii acestora intr-un mod care sa il incante pe acesta. Mai demult am facut chiar o prezentare dedicata acestui subiect catre un client din domeniul financiar.

- al doilea aspect vizeaza mentalitatea consumatorului roman. Ca prietena mea sunt foarte multi. Si ei actioneaza astfel cu buna credinta, nerealizand ca in esenta atunci cand platesti ceva ai si dreptul sa primesti ceva in schimb.

Este o problema de educatie comerciala si o sa o scot in evidenta printr-o comparatie:

Am avut ocazia sa cunosc o serie de romani plecati sa lucreze pe vase de croaziera. Mai mult, am stat cu ei la masa, in restaurante din Romania. Comportamentul lor variaza total fata de cel al clientului roman tipic. Clientul roman tipic actioneaza si gandeste ca prietena mea de mai sus. In plus, in majoritatea cazurilor va oferi un bacsis standard, chiar daca serviciile variaza semnificativ.

Acesti ospatari scoliti afara sanctionau la masa orice greseala semnificativa a ospatarilor sau a bucatarilor. Considerau ca meseria asta are niste standarde si ca ei ca si clienti au dreptul la ele. Pe loc. Iar apropo de bacsis – daca servirea era dezastroasa, nu lasau nimic! Daca servirea si mancarea erau bune, lasau mult peste cei 10% obisnuiti (am vazut si peste 20%). Practic platesti competenta si sanctionezi incompetenta si nesimtirea.

Care este diferenta dintre noi si ei? Ei au fost scoliti intr-o societate in care banul se castiga greu si pe merit. Si in care competenta este promovata iar incompetenta nu are nici o sansa. Noi intr-una in care competenta nu face inca o diferenta semnificativa.

Update: Fornetti raspunde

La postul de mai jos, vedeti raspunsul aici. Revin cu acest post pentru ca apreciez raspunsul (ca o fi din partea companiei sau agentiei de PR nu e relevant). Intr-un post mai vechi reflectam asupra ABC-ului in comunicare. Din aceeasi categorie face parte un contract cu o agentie de PR, o monitorizare a stirilor despre respectivul brand sau companie samd. Restul consideratiilor in postul urmator…

Consideratii despre marketing. Studiu de caz Fornetti

Dupa cum am obisnuit cititorii, o sa mai depasesc limitele comunicarii si merg si spre alte elemente ale marketingului. Care contine, printre altele, produsul, modul de prezentare al acestuia, modul cum il imbunatatesti sau ii mentii calitatea.

Revenind in concret, sa vorbim un pic despre Fornetti. Pentru mine Fornetti e micul magazinas pe care il gasesti peste tot in centru, unde poti sa iei la repezeala niste pateuri, intotdeauna proaspete, chiar calde, placute la gust si ieftine. De fapt, ca sa merg mai departe cu experienta de consumator, cel mai tare apreciez ca (si cand) sunt calde. Dupa ce se racesc nu mai sunt bune.

Se pare ca acelasi lucru il considera si il stiu si oficialii companiei: “Unul din dintre atuurile acestei afaceri este coacerea la vedere si servirea produselor calde, mini si la kilogram, explica dl Panczel Zoltan” (sursa: r24.ro)

Si acum experienta mea dintr-un oras de provincie:

- zilele trecute dau de un chiosc Fornetti pe care scrie mare Non-Stop; ora 21.45, inchis bezna

- o zi dupa, acelasi chiosc, deschis; intreb – pateurile cu telemea sunt proaspete? Da, sigur. Ei bine – nu erau nici calde, nici proaspete, teapa completa

- asta seara, Fornetti-ul de langa hotel. Ora 19.30. Intru (e sub forma de magazinas), toate rafturile goale. Intreb o doamna care trebaluia – ce aveti proaspat? Am inchis! La cat inchideti? (intrebam total de buna credinta ca sa stiu la ce ore sa mai vin, mai ales ca zilele trecute am tot trecut prin fata si era de fiecare data inchis; in plus, orarul era mascat pe usa) La cat ne lasa sefu. (sintagma care implica ‘noi am vrea cat mai devreme’, dar asta nu face obiectul postului…). Ok, intreb ca sa stiu pana la ce ora pot sa cumpar din magazinul dvs alta data. Pe la 7.30-8 (deja enervata)

- deduc eu ca se inchide la 8 si ma duc la alt Fornetti la 300 de metri mai incolo; deschis, produse in vitrina, intreb – Ce aveti cald? (deja am invatat din greseala de acum cateva zile, proaspat e un termen relativ, se pare) Nimic! Mai faceti ceva? Inchid peste 10 minute? (eu nedumirit, nu intrebasem cand se inchide) Adica nu mai faceti? Nu v-am spus ca inchid peste 10 minute!! (enervare usoara)

- totusi, un lucru imi atrage atentia pe vitrina – telefonul consumatorului, numar de mobil; il notez, ma duc la alimentara sa imi iau un fruct in loc si apoi sun; intra casuta postala.

Ce comentarii am:

- in primul rand o sa sar peste orice comentarii legate de stupiditatea si nesimtirea vanzatorilor

- ma intreb daca Fornetti are niste reguli clare apropo de cat trebuie tinute pateurile dupa ce sunt facute. Sunt curios daca se arunca vreun pateu in timpul zilei pentru motivul ca nu mai este cald sau proaspat. Si sunt curios daca au prevazut aceste pierderi in pricing.

- in al doilea rand, ma intreb daca Fornetti isi verifica fransizele; acest lucru ar fi atat de simplu… Si daca le verifica, ce masuri ia cand descopera nereguli? Sau o intrebare si mai concreta – oare cate fransize a inchis Fornetti pentru ca nu respectau standardele de produs?

- o sa trec de partea cealalta a baricadei, ma pun in papucii Fornetti, si ma intreb daca are vreun sens sa fac aceste verificari. Iar daca are sens, are sens sa inchid magazine? Cate? Raspunsul ar suna cam asa: pe termen scurt, e o corvoada care imi cheltuie resurse si imi scade cifra de afaceri. Oricum nu exista un concurent 100% identic, eu sunt intr-o faza de expansiune, deci nu are sens sa ma concentrez pe asta. Pe termen mediu si lung are sens – practic toate aceste esecuri imi dilueaza calitatea produsului, atat reala cat si perceputa de piata, s-ar putea sa imi alunge consumatori care ma incearca pentru prima oara si care vor crede ca Fornetti e pur si simplu un alt comerciant de pateuri fade. Pierderea este enorma, de business si de imagine si credibilitate iar daca vreun competitor va aborda tactica mea de distributie dar cu o executie mai buna, pur si simplu ma va scoate total din piata (daca reuseste sa se miste rapid).

- despre numarul consumatorului – ce sa mai zic – ce sens are sa il afisezi, daca nu raspunde nimeni la el? Am sunat sambata seara? Pai cum justifici ca nu poti sa tii un om care sa raspunda la acest telefon cand ai sute si mii de vanzatori care la aceasta ora muncesc (sau ar trebui sa munceasca).

Ce e interesant in toata povestea asta este ca afacerea functioneaza fabulos. Asta este specific unei piete in dezvoltare, fara concurenta reala pe multe domenii, in care poti functiona si doar aplicand doar o parte din principiile de marketing (in acest caz ‘materia prima/produsul de baza’ bun si partea de distributie exceptionala; plus pretul; si probabil in primul rand conceptul original, adaptat la piata). Zero comunicare/branding (nici nu cred ca e nevoie in aceasta faza), zero interes pentru restul componentei de produs, zero interes pentru consumator. De gandit!

Diverse

Sunt in Iasi si multumesc atat investitorilor privati cat si administratiei locale pentru usurinta realizarii postului, ambele descoperiri fiind la maxim 50m de hotel:

img00077-20090308-1138_r

No comment la imaginea de mai sus :) (multumesc Mihaela pentru pont)

oficiu

Aici as comenta totusi: si anume nu faptul ca duminica e inchis si ca sambata programul e restrans – astea sunt lucruri pe care le constata pe pielea lor probabil 90% din turistii care ar vrea sa se informeze in privinta turismului in Iasi. Ce e savuros e ca de luni pana vineri programul incepe la ora 8. (Sic!)

My pick – Superbowl-ul de anul asta

Imaginati-va acelasi ad, facut clasic: Hyunday Genesis – Masina Anului. Car shoturi din toate pozitiile, niste stampile la final, muzica etc.. Ce am avea? Cea mai cliseistica reclama posibila.

In loc de asta – a venit agentia (pot sa argumentez de ce agentia si nu clientul, daca doreste cineva sa contrazica) si a dat brieful la strategie. Care strategie a descoperit (sau avea descoperit mai de mult, dar nu stia cum sa aplice) un insight. Si anume ca nimeni nu stie cum se pronunta corect Hyunday. Leaga treaba asta in mod stralucit de Masina Anului si rezulta un spot care:

- iese clar in evidenta

- imi zice ceva nou, neasteptat (mai neasptetat decat faptul ca a luat masina anului)

- relationeaza cu tine (vezi mai jos)

- poate m-a facut sa zic “ha!”

- poate m-a facut sa repet de cateva ori cu voce tare ”Hyunday” (pronuntat in stilul vechi si apoi ca Sunday)

- poate m-a facut sa discut subiectul cu cineva, poate chiar sa dezbat daca e corect sa-si impuna pronuntia coreeana sau ar fi corect (lingvistic) sa o lase pe cea specifica fiecarei tari

Fantastic. Exista o singura mica fisura in tot ce am scris mai sus, fisura care nu are legatura cu calitatea finala a spotului. Si anume – cine l-a facut. Pentru ca daca insight-ul a venit de la strategie, cred ca ei au venit si cu ideea, caz in care creatia doar a executat-o.  La fel de posibil e ca creatia sa fi venit atat cu insight-ul cat si cu ideea. Cineva imi spunea nu de mult ca cei mai buni creativi sunt de multe ori si excelenti planneri (macar ca si talent ‘nativ’). Si as adauga ca de multe ori sunt si excelenti client servisi – cel putin in ceea ce priveste aptitudinile de persuasiune. Si invers – multi planneri foarte buni sunt extrem de creativi.

Nou blog – must read

Mai de mult vroiam sa pun reclamelame in blogroll. Daca-as fi director de creatie mi-as obliga colegii sa-l citeasca. Stiti de metoda aia aplicata pe caini, cand vrei sa nu mai faca caca in casa – ii bagi cu capul in ce au facut.

Ei – e acelasi lucru, doar ca mult mai elevat si mai fun. Pentru cine nu a facut caca in casa, e doar fun. Deci se justifica oricum. 

Singurul regret e ca nu am mai scris de mult si mi-a scazut traficul. Aflat de el prin Laura.

Implementarea ne omoara

img00075-20090215-1125_resize

Bannerul asta a costat ceva bani. O parte din ei tocmai i-am aruncat pe fereastra in momentul in care muncitorii l-au pus invers.

Alte exemple:
- pun o masina in centrul bucurestiului pe un stativ (sa zicem in fata Ateneului), dar omit sa o sterg/spal in fiecare zi

- fac o superpromotie in-store, dar angajez niste promoteri (sau o firma de BTL) care freaca menta

- fac o supercampanie de marketing direct, investesc in niste scrisori si plicuri foarte frumoase, dar omit sa imi updatez baza de date inainte de a le trimite

Si exemplele pot continua. In cele mai multe cazuri, sub alibiul bugetului, imi sabotez propria campanie. Da, exista cazuri in care este omisa pur si simplu o anumita componenta, dar cel mai grav mi se pare cand greselile se fac pe ‘motive financiare’. Pentru ca de fapt nu se iau in calcul motivele financiare finale – si anume rezultatele. Ce e mai important – sa cheltui putin dar sa nu obtin nimic sau sa cheltui ceva mai mult dar sa obtin niste rezultate? De multe ori ceva mai mult-ul asta nici macar nu e semnificativ – stersul masinii costa o fractiune din costul plasarii, dar e mai degraba o corvoada, asa ca mentionam actiunea ca bifata si trecem mai departe.

Evident – acelasi lucru poate sa fie valabil si in ATL-ul clasic – idei excelente, bugete de productie jenante.

Si valabil este si reversul – degeaba sunt dispus sa pun un buget mare daca nu am macar o idee decenta.

Poate ca postul asta este un manifest pentru consistenta…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.