tudorfulea.ro

O problema mai veche si probabil mult discutata in timp. Dar am vazut asta azi in metrou, deci m-am gandit ca merita gandurile:

Ce face acest ad (la fel ca majoritatea celor cu obiective sociale)? Teoretic awareness.

Pentru ca nu iti cere nimic – bani sau participare in vreun fel, nu iti da vreo posibilitate de a reclama ceva (nu discut daca aceasta posibilitate ar fi eficienta), nu iti spune care iti sunt drepturile (deci nu se adreseaza victimelor), nici macar nu te sperie (daca ai fi unul din infractori – deci nu se adreseaza nici acestora), nu te duce nici macar pe site, care este pierdut undeva in layout.

Revenind la awareness – inteleg, din nou teoretic, cateva motive de a creste notorietatea pentru anumite subiecte. Ce nu inteleg este de ce cred cei care fac ad-uri sociale ca acestea nu se supun regulii de a fi ignorate de catre consumator.

Publicitatea comerciala functioneaza un pic altfel. Se supune regulii de mai sus, dar prin cheltuieli (enorme!) in ATL se obtin cresteri la indicatori precum top of mind awareness etc, care urca incet incet brandul in topul intereselor consumatorului si sporesc increderea, astfel incat, impreuna cu restul comunicarii, cu distributia buna, cu prezenta buna la raft, brandul va ajunge sa fie cumparat.

Ma intreb daca e cineva care gandeste asa, cap-coada, in cazul comunicarilor sociale. Banuiesc ca nu.

Oricum, daca chiar s-ar vrea awareness, vad niste campanii de PR ca fiind mult mai utile. Apoi poate ar merita sa se investeasca niste bani pentru a diseca problema (de exemplu niste cercetari, ceva consultanta), pentru a vedea unde poate fi util sa faci ceva (de exemplu sa comunici), ce ar fi util sa comunici etc..

Din pacate nu am stiut niciodata cat din aceste abordari se datoreaza lipsei de profesionalism si cate reprezinta pura spalare de bani.

Revenind la posterul de mai sus, m-am dus si pe site, care are vreo 3-4 pagini in total. Culmea este ca exista doua evenimente/manifestari in jurul acestui subiect, dar evident, nimic despre asta pe ad-ul din metrou.

Disclaimer: am folosit ad-ul respectiv doar ca pretext pentru a-mi expune parerea mai larg – nu cunosc nici un alt detaliu despre campanie in afara de ce am vazut azi si mentionat mai sus.

Campania clasica vazuta de multi prin carti continua simpatic. Chiar din ultimul numar:

Pentru cine are dificultati cu intelegerea, ajuta click aici

Profit de postul lui Razvan pentru a atinge subiectul.

Este vorba despre cui ne adresam ca profesori (si as adauga traineri, manageri etc.) – varfurilor sau studentilor medii. Razvan a luat decizia de a se adresa varfurilor. Vreau sa dau cateva argumente pentru o alegere opusa. Spun de la inceput ca nu cred ca e gresita vreuna din optiuni, insa cred in acelasi timp ca invatamantului romanesc ii lipseste (total!) abordarea opusa – si anume adresarea catre ‘studentii medii’.

Un prieten, care acum antreneaza echipe de volei in Franta imi spunea ca pentru a ridica nivelul unei echipe trebuie sa ridici nivelul celor mai slabi jucatori din echipa. Nu lucrul cu cei super talentati ajuta, ci cu cei din urma. Primii fac foarte mult din talent, eu nevoie doar de drive si se pot descurca si singuri apoi. Drive-ul este dat de intreaga echipa… si asa mai departe. Cred ca e un start bun pentru argumentatie:

- ne plangem continuu de slabul profesionalism din industrie; tot sistemul romanesc de invatamant este gandit sa sadeasca varfuri si sa arunce tot restul la gunoi (sau sa se descurce singuri…); rezultatul se vede; in viata nu lucrezi numai cu varfurile (de fapt contrariul este adevarat); cei cu care lucrezi nu trebuie sa fie genii (nu neaparat), ci doar profesionisti; ar fi bine ca bazele profesionismului sa se puna in scoala (as sublinia bazele)

- niste cunostinte solide (cum ar trebui sa aiba orice profesionist) presupun baze solide. Prea putin se pun bazele unor materii mai noi

- a vorbi cu varfurile este de fapt optiunea facila din partea unui profesor, mai ales daca isi stie bine materia (nu meseria… de profesor); practic nu trebuie sa adapteze nimic, trebuie doar sa vorbeasca; a vorbi cu cei medii sau chiar cei sub medie si a-i face sa inteleaga (si sa le placa!!) presupune tact pedagogic, munca mult mai multa, inventivitate, implicare a acestora etc.

- trebuie luat in calcul si contextul – pot exista cursuri care trebuie sa puna baze si cursuri care trebuie sa ridice nivelul (adica la un master as fi mult mai exigent decat la cursurile din anul 1 sau 2); sau obiectivele cursului – e de specializare sau trebuie sa introduca studentii intr-un domeniu

- a preda lucruri de baza intr-un mod accesibil nu inseamna sa ai un curs plictisitor (de fapt asta e o alta dificultate…)

Disclaimer: nu am fost pana acum la un curs al lui Razvan, dar l-am vazut de cateva ori vorbind in public si am lucrat cu el – chiar daca se adreseaza varfurilor, discursul este savuros, te tine in priza si cred ca e mai interesant si inveti mai multe decat la multi profesori, chiar daca nu esti ‘varf’. Din ce spune in post de fapt cred ca alta e problema – si anume ce cunostinte trebuie sa ai inainte de a veni la curs. Oricum, repet, nu e o critica a optiunii lui, ci opinia pe un subiect care ma intereseaza foarte tare.

Prima oara cand Romania intra in zona Euro

Si un pic de reclama gratuita:

In general am cam evitat sa vorbesc de ‘servici’ pe blogul asta, dar subiectul e prea frumos ca sa nu il mentionez.

Azi am lansat, in cadrul grupului Leo Burnett, o noua companie. Totul se bazeaza pe tool-uri de face recognition, care pot detecta cand un trecator se uita la un obiectiv selectat. In plus dau informatii de varsta, sex si timp petrecut pe respectivul obiectiv. Totul total neintruziv apropo de date personale (adica nu se inregistreaza nimic, se genereaza doar niste statistici).

Dincolo de aspectele tehnice, care sunt in sine foarte spectaculoase, mai interesante mi se par aplicatiile:

- pentru prima oara exista niste tool-uri prin care se pot masura audiente la orice mediu de comunicare indoor si in-store; nu se masoara doar trafic prin zona respectiva (lucru pentru care avem tehnologia, de altfel), ci si cati oameni se uita propriu-zis la mediile respective

- tot pentru prima oara exista un tool de research in-store. Se pot masura impactul pe care il au un nou ambalaj, un ambalaj promotional, materiale de comunicare la punctul de vanzare, un capat de raft sau o insula intr-un supermarket

- o utilizare aditionala care deja vad ca e foarte apreciata (in discutiile pe care le-am avut pana acum) ar fi masurarea obiectiva a actiunilor de BTL; poti afla exact cate persoane se opresc la un stand, cat au stat acolo, cateva elemente demografice; putem renunta pentru prima oara la raportarile facute de promoteri sau supervizori…

Am avut ieri si o prezentare la Shopper Marketing Conference organizat de Evensys, prezentarea a depasit un pic obiectul de activitate TruMedia, deci pentru cine e interesat de ce se mai intampla in research-ul in-store mondial, poate merita sa arunce o privire (vad ca inca nu sunt prezentarile online, dar banuiesc ca vor fi in curand…)

Aseara am cumparat 2 perechi de pantofi de la Famous Brands. Pe care am dat destul de multi bani.. Las la o parte ca pretul este semnificativ mai mare decat in Europa. Aveam bilet la film, pentru ca la cum mergeau lucrurile as mai fi cumparat probabil 2-3 camasi, posibil o geaca, sacou, niste pulovere. Dar trebuia sa intram in sala, asa ca m-am dus la casa unde trimisesem pantofii, am platit si am primit asta:

Adica 10% reducere la urmatoarele cumparaturi. Dupa 2 secunde de procesare o intreb pe casierita daca nu ar fi fost dragut din partea lor sa ma anunte si sa imi dea reducerea deja de acum, la a doua pereche de pantofi. Eu zambeam, eram super vesel si fericit ca gasisem pantofii care imi placeau, you know… Raspunsul – asta este politica companiei, urmat de un ranjet rece si o atitudine gen ‘pam-pam, sorry you loose’.

Am cumparat lucruri peste tot in lume, am luat toate tipurile de reduceri, programe de loialitate si pot sa va spun ca niciunde nu s-ar fi intamplat asa ceva. Nici un comerciant nu ar lasa un client sa plece frustrat (mai rau, gandind ca a fost tepuit) din magazin. Bineinteles ca e ‘legal’ ce au facut. Ma intrebam daca a fost initiativa vanzatoarei sau chiar e o chestie stricta de procedura. De curiozitate, am sunat si am vorbit cu seful de magazin. L-am intrebat daca s-au gandit ca cineva poate fi suparat la faza asta. Nu. L-am intrebat daca realizeaza ca luam o mega teapa daca cumparam tot ce vroiam. Mi-a spus ca nu luam teapa. I-am spus ca ieri nu luam nici o reducere, azi cu bonul voi lua. Mi-a explicat ce obiective au ei – sa aduca clientii in magazin.  Ca si consumator – NU MA INTERESEAZA.

My point – cand faci promotii (as zice cand faci comert in general, evident si comunicarea intra aici), gandeste-te ce vor gandi si cum se vor simti clientii tai. Daca nu imi dadeau bonul de reducere ieseau mai bine in acest caz. E simplu. Mai putin in Romania (mai am povesti din astea…)

PS: mi-a povestit insa si de programele lor de loialitate, de un nivel la care primesti o reducere etc. – nu am vazut nimic comunicat, nici unul din vanzatori nu mi-a zis de asta in timp ce probam o haina care ma califica pentru toate. Pe hartie exista toate activitatile. Mai conteaza si implementarea.