tudorfulea.ro

Acum cateva luni (adica penultima data cand am fost in Carrefour la cumparaturi) am vazut un stand de fructe exotice, plin de… ‘chestii’ pe care nu le recunosteam. De abia dupa ce am plecat m-am gandit ca ar fi trebuit sa fac o poza si sa scriu acest post.

Ieri am fost din nou in Carrefour, si standul respectiv s-a modificat precum in poza de mai jos:

Adica au facut o miscare foarte desteapta, au explicat ce inseamna fiecare din fructele respective.

Dupa parerea mea informatia despre produse (sau categorie) este unul din lucrurile pe care poti, merita si chiar ar trebui sa le comunici in retail. Daca detii o categorie, poti sa o faci si ca producator. Daca nu, macar ca retailer.

Cateva exemple pe care le-am pozat in Canada, special pentru post, acum cateva luni:

- carnaraie (ce parti din vaca/porc, ce sa faci cu ele, cum sa le pastrezi, cum sa le gatesti in final etc.):

Ce e de invatat din poze? Poti sa pui informatii super detaliate. Informatiile de acest tip sunt relevante pentru consumatori. La o adica e si mai bine sa le poata lua si acasa:

Cele de mai sus sunt clasicele retete, care insa mi se par foarte relevante si foarte putin folosite totusi.

Acelasi gen de informatii ca la fructele exotice de mai sus, doar ca la absolut fiecare leguma (pot fi asezonate cu informatii nutritionale etc.):

Un pic de activare/interactiune nu face rau, dar sa nu fie facuta gratuit:

Cred ca este loc foarte mult de asemenea inovatii in-store…

Scuzati calitatea pozelor, insa asta e pretul autenticitatii

Am gasit oopsul de mai sus intr-un restaurant si am aflat ca e facut colegii mei (Leo). Excelent – exemplu perfect de ‘activare’ ca si tehnica, e pus deasupra pisoarului, imposibil sa nu reactionezi. In plus, e fix pe target (“Stim care e al doilea lucru care te intereseaza” – masinile etc. – am tradus ce scrie, inca nu ma descurc bine cu aparatul foto de la telefon…). Inteleg ca e prin mai multe locuri.

Bravo!

Cum ajung destul de des in aeroport la sosiri, folosesc in mod constant compania care are monopol in zona aia. Un lucru pe care il observ, cred ca de cel putin un an, este ca au soferi care parca sunt pe alta lume. Intrand in vorba cu ei, afli si de ce. Sunt oameni din provincie, adusi/recrutati de companie pe postul de taximetrist (majoritatea sunt probabil pentru prima oara pe acest tip de job). Pe motiv ca in Bucuresti s-a cam rarit sau scumpit mana de lucru (orice om care se respecta merge intr-o tara straina sa lucreze, nu?). Mai mult, ca sa faca recrutarea mai facila, compania pune la dispozitie cazare, in niste cladiri/vile noi.

Fenomen destul de interesant, trecem la next level. La una din ultimele curse, soferul era negru si vorbea doar limba franceza. Intrand din nou in vorba aflu ca era din Congo si ca, evident, nu venise singur, ci cu vreo 30 de concetateni.

De ce nu? Pana la urma Romania incepe sa duca lipsa totala de mana de lucru, la cati au plecat din tara. In plus, in exemplul de mai sus, taximetristii romani adusi de prin provincie pareau intotdeauna agitati, daca stateai sa vorbesti cu ei aflai ca de abia asteapta sa isi gaseasca alt job sau sa plece din tara, conduceau prost si cu viteza in majoritatea cazurilor. Domnul din Congo era manierat, parea foarte multumit de conditii (vs. razboi civil de exemplu), conducea civilizat si bonus – i se parea ca se conduce civilizat in Bucuresti

Lasand gluma la o parte, cred ca genul asta de fenomen s-ar putea sa se intensifice pe masura ce Romania se integreaza in Europa si daca as fi o companie gen Fly Taxi, care are nevoie constanta de mana de lucru, as lua niste decizii de genul celor de mai sus…

Dupa ce am pus post-ul apropo de Portoroz am primit o serie de comentarii (on si offline) si cumva s-a ajuns la calitatea (deplorabila) a prezentarilor si speakerilor de la festivaluri. Departe de mine gandul sa afirm ca detin formula pentru organizarea perfecta a unui festival sau eveniment de profil, cu atat mai mult cu cat rezultatul final trebuie sa includa si ceva profit, dar as expune totusi cateva ganduri:

- speakeri platitori – eu personal nu am platit niciodata sa vorbesc, chiar daca prezentarea pe care am facut-o era despre ce face compania. Cine vrea sa plateasca ca sa asculte pe cineva care a platit ca sa iti vorbeasca?

- speakeri platiti – idealul este sa alegi speakerii pe spranceana si sa ii platesti; bineinteles, aici apare problema de profitabilitate; daca iti alegi speakerii este si mult mai putin probabil sa o dai in bara (vs. compania X plateste si va delega pe cine vrea sau este disponibil)

- show show show – daca e inclus in cei de mai sus ok, daca nu, obligatoriu trebuie cateva subiecte care sa faca entertainment; la limita, am vazut prezentari foarte putin structurate, dar care iti aratau lucruri noi gen spoturi, filmulete, etc. – au avut succes mult mai mare decat niste prezentari ordonate dar plictisitoare

- control asupra temelor si prezentarilor – greu, trebuie sa lasi cumva niste libertate speakerului; pe de alta parte poti sa fi insistent in anumite directii – de exemplu:

• sa ceri studii de caz clare
• sa ceri (celor care au) cifre, statistici clare
• sa ceri (celor care pot) sa faca show
• sa dezbati niste teme actuale (cu cat mai sensibile cu atat mai bine – tin minte de exemplu ca am participat la un eveniment de retail in perioada cand lansase Kaufland primul magazin, cu un extraordinar scandal apropo de preturile de vanzare – practic subiectul nu a putut fi evitat in dezbateri, eu l-as fi scos intentionat in evidenta)

- moderatori buni, in tema cu subiectul, in tema cu timpurile, care eventual sa ii cunoasca pe invitati, carora sa nu le fie frica de dezbateri si controverse

- implicarea salii – mi se pare mai important sa ai interactivitate decat sa fie totul ordonat si terminat la timp; daca sala permite, as stimula interactivitatea chiar si in timplu prezentarii, daca nu, macar dupa fiecare prezentare

Inca o data mentionez ca sunt doar niste ganduri ale unui participant la festivaluri/evenimente.

In ultimele doua zile m-au lovit subiectele pe ‘mobile’. In ordine cronologica:

- ieri am gasit urmatorul articol pe warc news. Recomand citirea in intregime si cu atentie (spuneti-mi daca nu functioneaza linkul, am salvat articolul si separat si il pot posta…). Este vorba despre masurarea audientei, pe un panel, prin telefoane mobile. Cum? Fiecare telefon inregistreaza continuu sunetul ambiental. In momentul in care identifica reclame, le compara cu baza de date si bifeaza ca ai vazut/auzit spotul. Dar nu doar reclame!! Poate identifica si programe TV, filme in sali de cinema, evident radio. Este un pilot facut de NBC cu o firma IMM, prin care vor evident sa masoare audienta pe ad-uri, dar si pe emisiuni TV, modul in care sunt vizualizate, impactul diverselor ad-uri (dau ei exemplu ca vezi un spot la un film pe TV si apoi te duci la cinematograf, unde telefonul capteaza filmul si compania stie ca ad-ul a avut succes). Ei?

- azi am fost la Mobile Marketing Conference organizata de Cristi, nu am putut sa stau decat la vreo 3 prezentari. E in mare voga marketingul mobil, sunt o gramada de premise pentru care ar trebui sa acapareze bugetele de marketing dar are, evident, o mare problema – e al naibii de agresiv. Functioneaza absolut fabulos ca si canal de redemptie pentru promotii (cum a demonstrat-o prezentarea Hitmail), de fapt a devenit aproape standardul pentru asta, si pentru un bun motiv – consumatorul initiaza comunicarea.

Mi se pare ca inca nu exista un model de publicitate pe media asta. Se cauta, se anunta, dar nu exista. Se incearca cu degetul marketingul direct, inteleg ca Vodafone a scos la bataie baza de date cu posibilitati foarte interesante de targetare – marime factura, demografice probabil, dar foarte interesant, geografice (in functie de celula prin care este captat semnalul de la consumator). Singura sansa a marketingului direct pe sms este sa fie extrem de relevant. Sa vedem…

La un eveniment organizat de Cristi prin primavara parca, am tinut o prezentare pe tema “Branding in-store”. Prezentarea am centrat-o insa pe retail experience. Transformarea mersului la cumparaturi intr-o experienta speciala cred ca este unul din trenduri si modul in care poti sa ai un impact mai semnificativ in magazin. Cred ca asta e valabil atat pentru retaileri (de toate felurile) cat si pentru branduri.

Evident, cu cat un retailer e mai mic si mai specializat, cu atat mai mult ar trebui sa se tina de treaba asta.

Saptamana trecuta am participat la un mini-curs de gatit in magazinul Mmmmh, mica retea din Bruxelles care e specializata in mirodenii, tot felul de alte bunatati, accesorii de gatit si asa mai departe. Gatesti, lucrezi cu scule si ingrediente pe care le poti cumpara din magazin, primesti la final retetele pentru ce ai gatit, poti cumpara tot pe loc, iei cadou sortul de gatit. Bineinteles ca se poate vinde chestia asta si corporate, in loc de cina de afaceri, deci business aditional.

Frumos si inspirational. Au si un site – aici.

Nu ma gandeam sa scriu chestii foarte personale aici, dar cum Razvan mi-a pus gand rau (pentru ca nu cred ca Emilian are vreo legatura) o sa particip si eu (o leapsa in care cica trebuie sa scriem ce sporturi facem…).

Razvane, cum bine stii , faceam pana nu demult ski, tenis si mountainbike. Pana cand au pus toate mana de la mana si mi-au facut cadou o hernie de disc. Ultimii parteneri de tenis au fost Stefan (Stroe) si Radu (Ionescu), si ei participanti la conspiratia asta, am vazut. Deci aveti si voi partea voastra de vina .

Acum ma tratez. Leapsa asta nu se pune la sporturi, nu?

Dau si eu mai departe la sportivii inveterati Boti, Manafu si Varabiescu

Ceva in plus-ul e asta:

In caz ca nu e clar, cei de la Ozone au scris pe pachete numele medicamentului, in braille. Am considerat ca e foarte frumos (si prima oara cand vad asta) si cred ca puneam poza oricum pe blog. Insa asta m-a facut sa arunc o privire si pe site-ul lor si am schimbat subiectul.

Cred ca este important ca atunci cand ai un produs sau o marca sa ai o campanie misto de comunicare, care sa iasa in evidenta, sa vanda, sa fie placuta etc.. Totusi, in cautarea uneori disperata a acestor campanii misto, uitam uneori de ABC. Uitam (sau nu stim, nu ne intereseaza) sa facem lucrurile ca la carte.

Nu stiu exact ce fac in rest in comunicare, insa site-ul lor e ABC facut ca la carte. In primul rand nu au un site, au doua – al doilea e dedicat presei, complet cu toate aparitiile in presa, toate comunicatele, etc..

Revenind la site, e simplu, bine structurat, cu informatii complete, printre care: toate produsele in ordine alfabetica sau in functie de aria terapeutica, toate instructiunile downloadabile in pdf (!! – cred ca asta e ABC, ma intreb cati o fac), au toate campaniile de comunicare (frumos ordonate, cu toate materialele, inclusiv POSM-uri – ma rog, cred ca asta trece la plusuri) si alte lucruri de baza. Nimic spectaculos, dar totul e acolo.

Ce vreau sa spun: cand facem marketing, ar trebui sa avem grija sa ne punem la punct lucrurile de baza (ca vorbim de design corporate, pr, brosuri, prezenta in magazine si pe rafturi, distributie etc.). Chiar si in comunicare, tin minte ca Ries si Trout spuneau ceva de genul ca e mai bine esti consistent pe o perioada lunga, decat sa ai pe perioade scurte de inventivitate (nu tin minte citatul si nu am la indemana o carte, e ce am inteles eu). Si in paralel (nu zic ca ar trebui sa facem una fara cealalta, ar fi invitatie la mediocritate totusi), ar trebui sa cautam si acele ‘in plus’-uri care ne scot din comun.

PS: sfat valabil si pentru mine …

Mai exact la Golden Drum, ca Portorozul si Piranul sunt foarte vesele. Probabil.

Deci nu calitatea deplorabila a lucrarilor. Nu numarul halucinant de ghosturi. Ma uitam pe lucrarile premiate (la TV sa zicem), pe lista, si am gasit urmatorii clienti internationali: Volvo (cu o promotie) si Mc Donald’s.

Cred ca este simptomatic, din pacate, pentru Europa Centrala si de Est. Tendinta este sa lucram din ce in ce mai putin pe clienti internationali, care pe fondul globalizarii oricum treceau la adaptari. In conditiile recesiunii, aceasta directie nu poate fi decat exacerbata.

Pe de alta parte, tendinta asta ar putea fi vazuta si ca pe o oportunitate. Clientii internationali sunt disperati sa reduca costurile. Evident ca anumite tari din CEE pot avea avantaje competitive din acest punct de vedere, dar din experienta mea nu dam neaparat dovada de o expertiza care sa incline balanta proiectelor spre noi. Ce se mai intampla este un outsourcing de productie spre Romania, dar nici aici fluxul nu e prea mare.

Deci e trist..

PS: am avut un post de la Cannes care povestea de Jean-Marie Dru si a sa prezentare “Big is beautiful” – merita citit si gandit in acest context. Aici.