Haagen Dazs – America vs Europa
Mai intai gasiti va rog 5 diferente intre imaginile de mai jos:
Scuzati stereotipul de exercitiu, dar imaginile sintetizeaza frumos o diferenta de strategie de distributie pe glob. Prima e in Canada, a doua in Nisa. Si se refera la Haagen Dazs, in cazul in care nu e clar la prima imagine. In comun au in primul rand faptul ca atat in Europa cat si in America, Haagen Dazs apar in supermarketuri ca marca cea mai premium.
In ceea ce priveste distributia ‘on-premise’ insa, diferentele apar enorme. Daca in America ii intalnesti mai peste tot (adica inclusiv pe carucioarele branduite Nestle) cu niste baruri mediocre cel putin, in Europa nu au decat locatii in centrele oraselor foarte mari, la un nivel dincolo de premium in ceea ce priveste inghetata, cu cozi la intrare in multe din locuri si chiar cu dress code (da… in Paris).
Explicatia mea – in primul rand consumatorul. Mult mai sofisticat in Europa decat in America. “Amanunt” pe care cred ca l-au exploatat foarte bine, creeand o imagine de brand foarte solida. Departarea de piata locala americana (da, numele induce in eroare…) probabil ca le-a luat din presiune, in sensul in care in America probabil ca trebuie sa faca volume, au trebuit sa creasca constant, intrand in cat mai multe subcategorii. In Europa si-au permis o abordare de la zero, care cred ca este fructoasa, pentru ca locatiile exclusiviste le creeaza o imagine excelenta fara presiune operationala enorma, care apoi le permite sa faca volume pe distributie in retail.
Ca disclaimer – de mentionat ca Haagen Dazs are locatii dedicate ‘on-premise’ si in state (desi eu nu am dat niciodata peste ele), dar cred ca sunt mai comune decat in Europa. Alta diferenta ar mai fi ca majoritatea sunt fransize, in timp ce in Europa sunt locatii proprii. De asemenea, geografia Europei permite mai degraba existenta unor flagship store-uri datorita existentei unor centre clare ale oraselor (centre istorice, Champs-Elisees, Leicester Square).
Imi cer scuze fata de pofticiosi, dar cum spunea prietenul meu Mihai, se pare ca am un radar pentru dulciuri…
