Plagiatul poate fi acceptabil moral?
Urmatorul spot tocmai a luat gold:
Mai jos originalul, un filmulet facut de profesorul Daniel Simons, Universitatea din Illinois:
Scopul postului nu este de a anunta plagiatul, a fost facut public mai de mult si destul de discutat in UK, ci de a-mi manifesta frustrarea pentru ca a luat Gold la Cannes, desi as putea sa pun pariu ca cineva din juriu stia. S-ar putea argumenta ca creativii au luat un gimmick si l-au folosit pentru o cauza mai mare, pentru un alt scop etc.. Lasand la o parte ca prin modul in care au copiat (modificand cateva mici lucruri ca sa nu aiba probleme legale) arata ca stiau de filmulet si au premeditat ‘furtul’, cred ca in acest caz gimmick-ul in sine (wow-ul pe care il avem cand realizam ca nu am vazut gorila) face totul, nu legatura cu scopul campaniei.
Pentru un exemplu de jurnalism foarte bun, un post mai vechi al lui Scamp se ocupa de poveste mai in detaliu, incluzand niste declaratii de mega bun simt ale amintitului profesor. Totusi nu sunt de acord deloc cu el (Scamp), cred ca cei care au facut aceasta campanie au furat pe fata si nimic nu justifica acest lucru.
Pe tema asta stiu ca mai exista f multe clipuri. Speculeaza atentia noastra selectiva. Deci pana la punctul asta eu zic ca e ok. E expemplificarea unui pricipiu psihologic..care e folosita pentru a demostra ceva in cazul spotului.
Partea proasta e ca judecand dupa similaritati tind sa cred ca nu pricipiul a fost in mintea autorilor psotului, ci exact celalalt clip pe care il imita f bine.